Ne aflăm în anul 1979 la Bujoru, în comitatul Caraş-Severin din Austro-Ungaria. Stăm de vorbă cu un băieţel pe care l-am întâlnit alergând agitat pe uliţă, sărind cu braţele întinse. Numele lui este Traian Vuia.

Ne aflăm în anul 1955 la Târgovişte. Stăm de vorbă cu un băieţel care nu se mai opreşte din bătut mingea pe maidan pentru nimic în lume, cu excepţia unei cărţi bune. Numele lui este Cornel Dinu.

Ne aflăm în anul 1851 la Röcken, în Germania. Stăm de vorbă cu un băiețel căruia i-am explicat că discuția noastră e dincolo de bine și de rău și el ne-a răspuns că s-ar putea să folosească această idee mai încolo. Numele lui este Friedrich Wilhelm Nietzsche.

Ne aflăm în anul 1914 la București. Stăm de vorbă cu un băiețel cu ochelari, de care ne-am mirat că l-am întâlnit așa de mic într-un loc numit „la țigănci”. Unde noi eram doar întrecere. Numele lui este Mircea Eliade.

Ne aflăm în anul 1914 la București. Stăm de vorbă cu un băiețel cu ochelari, de care ne-am mirat că l-am întâlnit așa de mic într-un loc numit „la țigănci”. Unde noi eram doar în trecere. Numele lui este Mircea Eliade.

Ne aflăm în anul 1963 la Bucureşti. Stăm de vorbă cu un băieţel timid, care a încercat să ne explice despre eul liric şi limbajul sinestezic din poezia „Zdreanţă”. Numele lui este Mircea Cărtărescu.

În tinerețe, Mircea Eliade a fost corigent la patru materii, printre care și limba română.

Mircea Cărtărescu nu și-a sărbătorit în copilărie și tinerețe niciodată ziua de naștere. Prima oară a fost la 30 de ani.