Ne aflăm în anul 1961 la Derna, în judeţul Bihor. Stăm de vorbă cu un băieţel despre care am auzit că în fiecare zi coboară în adâncuri cu mâncare pentru mineri şi le citeşte din Eminescu. Numele lui este Miron Cozma.

Ne aflăm în anul 1974 la București. Stăm de vorbă cu o fetiță care este convinsă că muzica ușoară va mai avea succes și după ’89. Numele ei este Luminița Anghel.

Ne aflăm în anul 1825, la Guernesey, în Marea Britanie. Stăm de vorbă cu o fetiță care insistă că, de fapt, ea ne ia un interviu nouă. Numele ei este Maria Rosetti.

Ne aflăm în anul 1919, la București. Ne-am întâlnit cu o fetiță care nici nu-și închipuie că în ziua de azi „popular” înseamnă ceva ce place majorității. Numele ei este Maria Tănase.

Ne aflăm în anul 1972 la Săcele, în județul Constanța. Stăm de vorbă cu un băiețel pentru care, paradoxal, ceva numit „gol” înseamnă o mare realizare. Numele lui este Gheorghe Hagi.

Ne aflăm în anul 1949 la Bucureşti. Stăm de vorbă cu o fetiţă care cântă atât de frumos încât părinţii ei s-au gândit că poate mai bine o dau şi la teatru. Numele ei este Margareta Pâslaru.

Ne aflăm în anul 1955 la Bucureşti. Stăm de vorbă cu o fetiţă tare neastâmpărată, care ne-a atras atenţia pentru că tot fredona ceea ce se cheamă, am înţeles, melodii capitaliste. Numele ei este Corina Chiriac.

Ne aflăm în anul 1956 la Suceava. Ne-am întâlnit cu o fetiţă care abia aşteaptă în fiecare an doar-doar să ajungă cu părinţii pe litoral. Numele ei este Maria Băsescu.

Ne aflăm în anul 1851 la Röcken, în Germania. Stăm de vorbă cu un băiețel căruia i-am explicat că discuția noastră e dincolo de bine și de rău și el ne-a răspuns că s-ar putea să folosească această idee mai încolo. Numele lui este Friedrich Wilhelm Nietzsche.

Ne aflăm în anul 1975 la București. Ne-am întâlnit cu o fetiță care ne-a atras atenția că, dacă nu ne împăcăm cu toții, nu mai avem ce vorbi cu ea. Numele ei este Raluca Moianu.

Ne aflăm în anul 1914 la București. Stăm de vorbă cu un băiețel cu ochelari, de care ne-am mirat că l-am întâlnit așa de mic într-un loc numit „la țigănci”. Unde noi eram doar întrecere. Numele lui este Mircea Eliade.

Ne aflăm în anul 1914 la București. Stăm de vorbă cu un băiețel cu ochelari, de care ne-am mirat că l-am întâlnit așa de mic într-un loc numit „la țigănci”. Unde noi eram doar în trecere. Numele lui este Mircea Eliade.

Ne aflăm în anul 1963 la Bucureşti. Stăm de vorbă cu un băieţel timid, care a încercat să ne explice despre eul liric şi limbajul sinestezic din poezia „Zdreanţă”. Numele lui este Mircea Cărtărescu.

Ne aflăm în anul 1974 la Piteşti. Ne-am întâlnit cu o fetiţă care stă toată ziua şi se joacă numai cu băieţii, Mircea şi Oreste. Numele ei este Teo Virginia Trandafir.

Ne aflăm în anul 1980 la Craiova. Stăm de vorbă cu o fetiţă frumuşică, pe care toţi băieţeii de pe stradă o ştiu deja de frică şi i-au promis că o vor vota. Numele ei este Lia Olguţa Vasilescu.